Codul muncii reglementează la art. 254 răspunderea patrimonială a unui salariat, astfel ”Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a unui angajat, este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții. Astfel, acesta trebuie să aibă calitatea de salariat a celui păgubit, să existe o faptă ilicită personală a respectivului angajat, care să fie săvârșită în legătură cu activitatea sa, să existe un prejudiciu cauzat angajatorului, un raport de cauzalitate între faptă și pagubă, precum și vinovăția salariatului.
Aceste condiții nu sunt prezumate, ci ele trebuie să fie dovedite de angajator, așa cum prevede art. 272 din Codul muncii, conform căruia ”Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare”.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră (orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil) sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Cu referire la recuperarea pagubei prin acordul părților, prin Decizia nr. 19.2019 pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ÎCCJ a arătat că ”stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adițional al acestuia, prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa, este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate”.
Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
În cazul în care paguba nu poate fi recuperată prin acordul părților, angajatorul are posibilitatea să se adreseze instanței, competent să soluționeze cauza la fond fiind tribunalul în circumscripția căruia angajatul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și se judecă în regim de urgență.