Potrivit art. 1777 din Codul civil, ”Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.”
Cum un bun, indiferent că este mobil sau imobil, este supus, inevitabil, deteriorării pe parcursul executării unui contract de locațiune, apare întrebarea cine trebuie să suporte sarcina reparațiilor bunului respectiv.
Art. 1788 din Codul civil reglementează acest aspect, arătând, în primul rând faptul că locatorul este obligat să efectueze toate reparațiile care sunt necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare pe toată durata locațiunii, conform destinației stabilite prin contract.
Cu titlu de exemplu, sunt cheltuieli necesare cele cu repararea sau înlocuirea centralei termice, înlocuirea ferestrelor sau ușilor, a țevilor vechi, reparații ale acoperișului, eventualele lucrări la părțile comune, înlocuirea mobilei uzate.
Locatarul este obligat să îl anunțe pe locator cu privire la reparațiile necesare care trebuie realizate în legătură cu bunul în cauză.
În schimb, sunt în sarcina locatarului reparațiile locative, a căror necesitate rezultă din folosința obișnuită a bunului, cum ar fi schimbarea unui bec sau a unei garnituri, zugrăvirea pereților, dacă s-au îngălbenit de la fumul de țigară sau de la gătit, repararea oricăror stricăciuni produse de un animal de companie.
Dacă, după încheierea contractului, se ivește nevoia unor reparații care sunt în sarcina locatorului, iar acesta din urmă, deși încunoștințat, nu începe să ia de îndată măsurile necesare, reparațiile pot fi făcute de locatar. În acest caz, locatorul este dator să plătească, în afara sumelor avansate de locatar, dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor.
În caz de urgență, locatarul îl poate înștiința pe locator și după începerea reparațiilor, dobânzile la sumele avansate neputând curge decât de la data înștiințării.