De fiecare dată când este deschisă o succesiune, mai exact la momentul decesului unei persoane, rudele (atunci când există), care au capacitatea de a moșteni, împart masa succesorală potrivit cotelor stabilite de Codul civil.
Există cazuri în care defunctul înțelege ca, în timpul vieții sau după moartea sa, patrimoniul să fie atribuit unei persoane sau mai multor persoane, prin diferite acte, cu titlu de liberalitate, mai precis donație sau legat (dispoziție testamentară).
În mod normal, se presupune că o persoană poate dispune cu titlu gratuit de bunurile sale fără vreo îngrădire, doar că, in situația în care există rude, apare problema rezervei succesorale.
Ce este rezerva succesorală? Conform art. 1086 din Codul civil, ”Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri”.
Cu alte cuvinte, cel care vrea să lase patrimoniul său unei persoane sau mai multor persoane sau să dezmoștenească un succesibil, trebuie să respecte dreptul moștenitorilor la rezerva succesorală.
Cine sunt moștenitorii rezervatari? ”Sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului” (art. 1087 Cod civil).
Soțul supraviețuitor este persoana căsătorită cu defunctul la momentul decesului acestuia, descendenții sunt copiii și urmașii acestora în linie dreaptă la nesfârșit, iar ascendenții privilegiați sunt mama și tatăl defunctului.
Care este întinderea rezervei succesorale? Potrivit art. 1088 din Codul civil ” Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.”
Ce se poate face în cazul în care, prin liberalități, defunctul încalcă rezerva succesorală? Într-o astfel de situație, moștenitorii rezervatari au posibilitatea să ceară reducțiunea liberalităților excesive până la întregirea rezervei lor. Acest lucru poate fi solicitat instanței într-un termen de 3 ani, după caz, de la deschiderea moștenirii, de la momentul la care au pierdut posesia bunurilor care sunt obiect al liberalității sau de la data la care au cunoscut existența actelor cu titlu gratuit și caracterul lor excesiv.