Punerea în întârziere a debitorului este mijlocul prin care acesta devine obligat să execute îndatorirea asumată, orice întârziere la plată producând daune pe care este nevoit să le repare.
Modalități de punere în întârziere
Conform art. 1521 din Codul civil, punerea în întârziere este incidentă la cererea creditorului sau de drept.
Punerea în întârziere la cererea creditorului (art. 1522 Cod civil)
Debitorul poate fi pus în întârziere de către creditor printr-o notificare scrisă (transmisă prin executor judecătoresc sau prin alt mijloc care asigură dovada comunicării, de exemplu, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire) sau prin cererea de chemare în judecată.
Dacă modul prin care debitorul este pus în întârziere este printr-o notificare transmisă de creditor, atunci acesta trebuie să-i acorde un termen de executare. În cazul în care, prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării (art. 1522 alin. 3 Cod civil).
Noțiunea de ”termen rezonabil” presupune un interval de timp stabilit în funcție de natura și complexitatea obligației, împrejurări și buna-credință a părților.
De la data comunicării notificării și până la expirarea termenului (cu excepția cazului în care debitorul îl informează că nu va executa obligația asumată sau dacă la expirarea termenului, îndatorirea nu este realizată), creditorul nu poate să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației, să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, în funcție de situație, reducerea propriei obligații corelative și nici să folosească, atunci când este necesar, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
În schimb, până la expirarea termenului acordat, creditorul poate suspenda executarea propriei obligații și poate cere daune-interese pentru întârzierea debitorului la plată.
În situația în care creditorul nu transmite debitorului o notificare de punere în întârziere, așa cum am prezentat mai sus și alege să introducă direct cerere de chemare în judecată, atunci debitorul are dreptul să execute respectiva obligație într-un termen rezonabil, calculat de la data la care i-a fost comunicată cererea. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului (art. 1522 alin. 5 Cod civil).
Întârzierea de drept în executarea obligației (art. 1523 Cod civil)
Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat, prin contractul încheiat între părți, faptul că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un astfel de efect.
De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când: a) obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă sau nu a executat-o imediat, deși exista urgență; b) prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligației sau a încălcat o obligație de a nu face; c) debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația sau, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat; d) nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi; e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
În ipoteza în care obligația asumată devine scadentă după decesul debitorului, moștenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât după trecerea a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat.
Dacă moștenirea debitorului nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut și este numit un curator special al moștenirii pentru apărarea drepturilor moștenitorului, atunci acesta nu este în întârziere decât după trecerea a 15 zile de la data la care creditorul l-a notificat.
Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declarație sau stipulație contrară se consideră nescrisă.
Oferta de executare (art. 1524 Cod civil)
Debitorul care a oferit, când se cuvenea, prestația datorată, însă creditorul a refuzat, fără temei legitim, să o primească, nu mai poate fi pus în întârziere.
Efectele întârzierii debitorului
De la data punerii în întârziere a debitorului, creditorul are următoarele opțiuni: suspendarea executării propriei obligații, solicitarea de daune-interese moratorii (dobânzi, penalități) și/sau daune compensatorii pentru neexecutarea obligației, poate să ceară executarea silită a obligației, poate să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori reducerea propriei obligații corelative, poate să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său, de asemenea, are posibilitatea să solicite cheltuieli de judecată sau cheltuieli efectuate pentru demersul de executare silită.
Potrivit art. 1525 din Codul civil, debitorul răspunde, de la data la care se află în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu excepția situației în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de însăși executarea obligației.
Cazul fortuit presupune un eveniment care nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă, dacă evenimentul nu s-ar fi produs, de exemplu, viciu ascuns, accident auto, defecte de fabricație.
O situație aparte o reprezintă cazul obligațiilor solidare, circumstanță în care notificarea prin care creditorul pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte și în privința celorlalți, iar notificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte și în privința celorlalți creditori (art. 1526 Cod civil).