Cu toate că, în practică, sunt mult mai des întâlnite cazurile în care cel pus în întârziere pentru neexecutarea obligației este debitorul, există situații în care și creditorul poate fi somat să efectueze anumite demersuri.
Cazuri de punere în întârziere a creditorului (art. 1510 Cod civil)
Creditorul poate fi pus în întârziere atunci când refuză, în mod nejustificat, plata oferită sau când refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de care debitorul nu își poate executa obligația.
Efectele punerii în întârziere a creditorului (art. 1511 Cod civil)
Creditorul pus în întârziere preia riscul imposibilității de executare a obligației, iar debitorul nu este ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere.
Conform art 548 din Codul civil, ”fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale şi civile. Fructele civile se numesc şi venituri. Fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor, Fructele industriale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel. Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele”.
Creditorul este ținut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere și la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat, adică cele care presupun păstrarea bunului într-o stare corespunzătoare.
Drepturile debitorului și procedură (art. 1512-art. 1513 Cod civil)
Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala și riscurile creditorului, liberându-se astfel de obligația sa, ceea ce presupune, conform art. 1006 din Codul de procedură civilă,”Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.”
Vânzarea publică (art. 1514 Cod civil)
Debitorul poate porni vânzarea publică a bunului și poate consemna prețul, notificând în prealabil creditorului și primind încuviințarea instanței judecătorești în următoarele situații: natura bunului face imposibilă consemnarea (cum ar fi o obligație de a face), bunul este perisabil (se strică sau se degradează) sau dacă depozitarea lui necesită costuri de întreținere ori cheltuieli considerabile.
Instanța poate încuviința vânzarea bunului, fără notificarea creditorului, dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piață reglementată și dacă are un preț curent sau are o valoare prea mică față de cheltuielile unei vânzări publice.
Retragerea bunului consemnat (art. 1515 Cod civil)
Cât timp creditorul nu a declarat că acceptă consemnarea sau aceasta nu a fost validată de instanță, debitorul are dreptul să retragă bunul consemnat, moment de la care respectiva creanță renaște cu toate garanțiile și accesoriile sale.