Conform art. 1.034 din Codul civil ”Testamentul este actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață”.
Testamentul poate fi ordinar, cu formele olograf (scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului) și autentic (autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat) și privilegiat (realizat în condiții speciale, de exemplu, în situații de urgență, epidemii, catastrofe, războaie, în fața comandantului unui vas, în fața comandantului unității militare, în fața directorului unui spital, medicului șef al instituției sau a medicului șef al serviciului).
Încă din definiție, se poate observa că, în cazul în care testatorul se răzgândește și nu mai vrea să gratifice persoana sau persoanele respective, poate revoca, expres sau tacit, testamentul, adică poate desface unilateral actul încheiat.
Revocarea voluntară expresă (art. 1.051 din Codul civil)
Un testament poate fi revocat expres, în tot sau în parte, printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat, aspect care înseamnă că un testament olograf poate fi revocat printr-un testament autentic sau un testament autentic poate fi revocat printr-un testament olograf sau oricare formă poate fi revocată printr-un testament privilegiat și invers.
Revocarea expresă a testamentului făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în registrul național notarial prevăzut la art. 1.046 din Codul civil. Potrivit articolului 1.046 care reglementează înregistrarea testamentului autentic, ”În scop de informare a persoanelor care justifică existența unui interes legitim, notarul care autentifică testamentul are obligația să îl înscrie, de îndată, în Registrul național notarial ținut în format electronic, potrivit legii. Informații cu privire la existența unui testament se pot da numai după decesul testatorului”.
Revocarea voluntară tacită (art. 1.052 din Codul civil)
Testatorul poate revoca testamentul olograf și prin distrugerea, ruperea sau ștergerea sa. Ștergerea unei dispoziții a testamentului olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziții. Modificările realizate prin ștergere se semnează de către testator.
Distrugerea, ruperea sau ștergerea testamentului olograf, cunoscută de testator, atrage de asemenea revocarea, cu condiția ca acesta să fi fost în măsură să îl refacă.
Testamentul ulterior nu îl revocă pe cel anterior decât în cazul în care conține dispoziții contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocării nu sunt înlăturate în caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior.
Retractarea revocării (art. 1.053 din Codul civil)
În ipoteza în care a fost revocat un testament și testatorul se răzgândește cu privire la revocare, poate reveni asupra acesteia prin retractare în mod expres prin act autentic notarial sau prin testament.
Retractarea unei dispoziții revocatorii înlătură efectele revocării, cu excepția cazul în care testatorul și-a manifestat voința în sens contrar sau dacă această intenție a testatorului rezultă din împrejurările concrete. Retractarea unei dispoziții revocatorii făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în registrul național notarial prevăzut la art. 1.046 din Codul civil, ca și în cazul revocării.