Regimul comunității legale presupune faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune în devălmășie ale soților, ceea ce înseamnă că nu sunt stabilite cotele din dreptul de proprietate.
Cu toate acestea, de la regula ”bunului comun”, există excepții prevăzute expres de art. 340 din Codul civil. Astfel, sunt bunuri proprii, deși sunt dobândite în timpul căsătoriei:
”a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; b) bunurile de uz personal;
- c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;
- d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri;
- f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;
- g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;
- h) fructele bunurilor proprii”.
Trebuie menționat aspectul că veniturile din muncă, sumele obținute cu titlu de pensie, veniturile obținute prin valorificarea unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, cu condiția ca încasarea lor să devină scadentă în timpul căsătoriei, neavând importanță data dobândirii.
În timp ce calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, pentru un bun propriu (cu excepția cazului în care vorbim de moștenire legală, legat sau donație), se poate face dovada prin orice mijloc de probă.