Conform art. 1 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Întrebarea care apare este ce se întâmplă cu actul administrativ contestat până se soluționează diferendul în legătură cu legalitatea acestuia. Actul administrativ, a cărui anulare o solicităm, continuă să producă efecte, dar avem posibilitatea să cerem suspendarea în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Pentru a fi incidentă suspendarea actului administrativ în cauză, trebuie să existe un caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, în Decizia nr. 442/2013 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare act administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa ”nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ”. În acest sens, poate constitui un caz temeinic jusitificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat în aceeași decizie faptul că ”iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute”.
Suspendarea actului administrativ poate fi solicitată pe cale separată. Astfel, după ce ne-am adresat cu privire la revocarea actului administrativ autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, putem cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanței de fond. Este important de reținut că, în cazul în care persoana vătămată nu depune acţiunea în anularea actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă s-a dispus suspendarea, aceasta încetează de drept și fără nicio formalitate.
Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și ca petit în cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale.
În toate cazurile, instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosar și poate solicita acordarea unui termen de judecată în acest scop.
Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept, nefiind obligatorie plângerea prealabilă. Trebuie să avem în vedere faptul că nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.