1. NOȚIUNE ȘI CARACTERISTICI
Dreptul de proprietate, consacrat și garantat, la nivel național și internațional, reprezintă, potrivit Codului civil, dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
El conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi).
Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut.
În scopul asigurării exercitării dreptului de proprietate, în tot ansamblul său și protejării acestuia, acțiunea în revendicare ca mijloc de apărare presupune, conform art. 563 din Codul civil, dreptul unui proprietar ”de a revendica bunul de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.”
Cu alte cuvinte, prin acțiunea în revendicare, proprietarul neposesor poate recupera bunul de la posesorul neproprietar, cu obținerea unor despăgubiri, dacă este cazul.
Exceptând situațiile în care se dispune altfel, dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, ceea ce înseamnă că poate fi exercitat oricând, nefiind condiționat de un termen.
2. EFECTELE ADMITERII ACȚIUNII ÎN REVENDICARE
Efectele admiterii acțiunii în revendicare sunt reglementate de art. 566 din Codul civil și privesc atât reclamantul, cât și pârâtul.
Pentru prezentarea și înțelegerea efectelor, este necesară clarificarea unor termeni care urmează să fie folosiți:
-
- fructe – derivate care se obțin fără consumarea substanței bunului;
- producte – derivate care conduc la alterarea substanței bunului;
- posesor de rea-credință – posesorul care știe că titlul, în baza căruia stăpânește bunul, nu este un titlu valabil;
- detentor precar – persoana care se poartă ca un posesor, dar stăpânește bunul pentru altul;
- cheltuieli necesare – cheltuileli efectuate pentru conservarea substanței bunului;
- cheltuieli utile – cheltuieli care, deși nu sunt necesare, sporesc valoarea bunului;
- cheltuieli voluptuare – cheltuieli realizate pentru plăcerea personală și care nu sporesc valoarea bunului;
- drept de retenție – garanţie reală care constă în dreptul creditorului de a deţine un bun mobil sau imobil până ce creanţa îi va fi îndestulată de către proprietarul acelui bun, în condiţiile stabilite prin convenţie sau prin hotărâre judecătorească;
- bun frugifer – bun susceptibil de a produce fructe;
- bun perisabil – bun care, prin natura lui, se degradează.
2.1 EFECTELE ACȚIUNII ÎN REVENDICARE CU PRIVIRE LA RECLAMANT:
a) Îi va fi restituit bunul sau va primi despăgubiri, dacă bunul bunul a pierit din culpa pârâtului ori a fost înstrăinat de acesta; în toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii;
b) În aceleași condiții, va primi productele bunului sau contravaloarea acestora;
c) Dacă va solicita, va primi de la posesorul de rea-credință sau de la detentorul precar fructele bunului produse până la înapoierea acestuia către proprietar;
d) Va fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut;
e) Va restitui posesorului cheltuielile utile, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel;
f) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea şi culegerea fructelor sau a productelor efectuate de posesor;
g) Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare realizate de posesor.
2.2 EFECTE ACȚIUNII ÎN REVENDICARE CU PRIVIRE LA PÂRÂT:
a) Va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat, ca și la restituirea productelor sau a contravalorii acestora;
b) La cererea reclamantului, posesorul de rea-credinţă sau detentorul precar va fi obligat la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar;
c) Poate să solicite restituirea cheltuielilor necesare pe care le-a făcut;
d) Are posibilitatea să ceară restituirea cheltuielilor utile, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel;
e) Nu este îndreptățit să solicite cheltuielile voluptuare efectuate, dar are dreptul de a-și însuși lucrările realizate cu aceste cheltuieli, numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează;
f) Poate să solicite restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea şi culegerea fructelor sau a productelor;
g) Are un drept de retenţie asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea şi culegerea acestora, cu excepţia cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanţie îndestulătoare;
h) Dreptul de retenţie nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violenţă ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor.
Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă.