Acțiunea revocatorie sau pauliană este un mijloc de protecție a drepturilor creditorului, reglementat de art. 1562-1565 din Codul civil și reprezintă acțiunea prin care creditorul care a suferit un prejudiciu poate să ceară să fie declarate ca inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Pentru a putea promova o astfel de acțiune, creditorul trebuie să aibă o creanță certă (ceea ce presupune că existența ei este neîndoielnică și rezultă din actul de creanță), de asemenea este necesar să dovedească prejudiciul suferit și faptul că terțul contractant ori cel care a primit plata a cunoscut aspectul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate. Prin urmare, este nevoie să se facă dovada nu doar a fraudei debitorului, ci și a complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul fruadulos.
Acțiunea revocatorie trebuie introdusă, dacă prin lege nu se prevede altfel, în termen de un an (termen de prescripție) de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Acest mijloc procedural poate fi exercitat atât cu privire la actele cu titlu oneros, de exemplu, un contract de vânzare-cumpărare cu un dezechilibru evident al prestațiilor, cât și cu privire la cele cu titlu gratuit, cum ar fi un contract de donație.
Dacă acțiunea revocatorie va fi admisă, actul atacat va fi declarat inopozabil față de creditorul care a introdus acţiunea. În varianta în care mai sunt și alți creditori prejudiciați de respectivul debitor, demersul le profită numai în situația în care au intervenit în cauză. Aceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi din preţul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferinţă existente între ei.
Terţul dobânditor poate păstra bunul, dacă îi plătește creditorului căruia i s-a admis acţiunea o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, bunul este indisponibilizat prin hotărârea judecătorească până la încetarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat acţiunea, dispoziţiile privitoare la publicitatea şi efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.