Condiţiile prestaţiei compensatorii (art. 390 Cod civil)
În cazul divorțului, soțul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită, mai exact un dezavantaj economic.
Cu titlu de exemplu, este situația în care soțul reclamant a renunțat la activitatea profesională pe care putea să o desfășoare, dedicându-se familiei și gospodăriei. Acesta, neavând după divorț mijloacele financiare proprii necesare susținerii traiului, are dreptul să solicite de la soțul pârât o compensație.
Pentru a putea fi acordată prestație compensatorie, este necesar ca respectiva căsătorie să fi durat cel puțin 20 de ani și divorțul să se pronunțe din culpa exclusivă a soțului pârât.
Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei (fiind o cerere accesorie) și numai în condițiile în care nu se cere și pensie de întreținere de la fostul soț.
Stabilirea prestaţiei compensatorii (art. 391 Cod civil)
La stabilirea prestaţiei compensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt soţ, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri.
Forma prestaţiei compensatorii (art. 392 Cod civil)
Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere (sumă de bani plătită periodic) ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului. Uzufructul presupune dreptul de a folosi bunurile respective și de a culege fructele, cum ar fi chirii, dobânzi, roadele pământului, recolte, produse etc.
Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată.
Renta şi uzufructul se pot constitui pe toată durata vieţii celui care solicită prestaţia compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabileşte prin hotărârea de divorţ.
Garanţii (art. 393 Cod civil)
Instanţa, la cererea soţului creditor, îl poate obliga pe soţul debitor să constituie o garanţie reală (ipotecă, gaj) sau să dea cauţiune (o sumă de bani depusă la bancă sau trezorerie) pentru a asigura executarea rentei.
Modificarea prestaţiei compensatorii (art. 394 Cod civil)
Instanţa poate mări sau micşora prestaţia compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului şi resursele creditorului.
Această ipoteză este aplicabilă în cazul în care soțul care beneficiază de prestație compensatorie începe să-și procure singur, parțial, resursele materiale necesare subzistenței, caz în care prestația compensatorie este micșorată. De asemenea, se va micșora și în situația în care soțului care datorează prestația i se reduc mijloacele materiale. Există și varianta în care acestuia să i se mărească veniturile și, atunci, poate fi mărită și prestația compensatorie.
În cazul în care prestaţia compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, ceea ce presupune o ajustare de natură să mențină valoarea reală, pentru a compensa creșterea prețurilor.
Încetarea prestaţiei compensatorii (art. 395 Cod civil)
Prestaţia compensatorie încetează prin decesul unuia dintre soţi, prin recăsătorirea soţului creditor, precum şi atunci când acesta obţine resurse de natură să îi asigure condiţii de viaţă asemănătoare celor din timpul căsătoriei.