Vânzarea cu opțiune de răscumpărare este, conform art. 1758 alin. 1) din Codul civil, ”o vânzare afectată de condiţie rezolutorie prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului.”
Această varietate de vânzare presupune inserarea în contracul de vânzare-cumpărare a unor clauze prin care să fie prevăzută posibilitatea vânzătorului de a răscumpăra bunul sau dreptul de la cumpărător. Dacă vânzătorul își exercită opțiunea de răscumpărare, contractul de vânzare-cumpărare încheiat va fi desființat cu caracter retroactiv, părțile fiind repuse în situația anterioară vânzării.
În contractul de vânzare de acest fel, opţiunea de răscumpărare nu poate fi stipulată pentru un termen mai mare de 5 ani. Dacă s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani. În cazul în care vânzătorul nu își exercită opţiunea în termenul stabilit, condiţia rezolutorie care afecta vânzarea este considerată a nu se fi îndeplinit, iar dreptul cumpărătorului se consolidează.
Vânzătorul, care înțelege să își exercite opţiunea de răscumpărare, trebuie îl notifice în acest sens pe cumpărător. În situația în care respectivul cumpărător a înstrăinat între timp bunul sau dreptul, atunci vânzătorul este obligat să îl notifice pe subdobânditorul căruia dreptul de opţiune îi este opozabil şi faţă de care doreşte să îşi exercite acest drept.
Exercitarea opţiunii de răscumpărare de către vânzător se poate face numai dacă acesta restituie cumpărătorului preţul primit, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare (care sunt în sarcina cumpărătorului) şi realizarea formalităţilor de publicitate (cum ar fi, de exemplu, cele privind înscrierea unui imobil în cartea funciară). De asemenea, vânzătorul este obligat să restituie către cumpărător cheltuielile pentru ridicarea şi transportul bunului, cheltuielile necesare, precum şi cele utile, însă în acest din urmă caz numai în limita sporului de valoare. Sumele respective trebuie consemnate la dispoziția cumpărătorului sau, după caz, a subobânditorului, în termen de o lună de la data notificării, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita opţiunea de răscumpărare.
Dacă diferenţa dintre preţul răscumpărării şi preţul plătit pentru vânzare depăşeşte nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi, preţul răscumpărării va fi redus la preţul plătit pentru vânzare, chiar și în situația în care vânzătorul se obligă să răscumpere bunul sau dreptul vândut.
În eventualitatea în care, între timp, cumpărătorul a încheiat cu un terț un contract de locațiune având ca obiect bunul respectiv, vânzătorul este ţinut de locaţiunea încheiată de cumpărător înaintea exercitării opţiunii, dacă a fost supusă formalităţilor de publicitate, dar nu mai mult de 3 ani din momentul exercitării.
Un caz particular îl reprezintă vânzarea cu opţiune de răscumpărare ce are ca obiect o cotă dintr-un bun. Într-o situație de genul, dacă se realizează partajul în termenul în care vânzătorul poate să răscumpere cota respectivă, partajul trebuie cerut şi în raport cu acesta, chiar dacă nu şi-a exercitat încă opţiunea. Vânzătorul care nu şi-a exercitat opţiunea de răscumpărare în cadrul partajului este decăzut din dreptul de opţiune, chiar şi atunci când bunul este atribuit, în tot sau în parte, cumpărătorului.