Dacă maternitatea este, în majoritatea situațiilor, clară, rezultând din actul și din certificatul constatator al nașterii, în cazul paternității, apar frecvent diverse probleme care necesită demersuri legale pentru stabilirea filiației copilului față de tată.
Conform art. 412 din Codul civil care reglementează timpul legal al concepțiunii, acesta este ”Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului. El se calculează zi cu zi.”
Și, cum, în mod frecvent, un copil este conceput în urma unei căsătorii, timpul legal al concepțiunii influențează direct soțul mamei, prezumat a fi tatăl copilului, potrivit art. 414 alin. 1) din Codul civil (”Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”).
În cazuri din ce în ce mai dese, soții se despart în fapt, rămânând căsătoriți legal, dar fiecare pe drumul lui, formându-și eventuale noi relații.
Relevantă este situația mamei care concepe un copil cu alt bărbat, în timp ce nu mai are nicio legătură cu soțul, dar încă nu au divorțat.
La nașterea copilului, soțul mamei este trecut automat în certificatul de naștere, ca tată al copilului.
Și atunci încep întrebările: ”De ce, dacă sunt despărțită de soț și am o relație cu un alt bărbat, în actele de naștere figurează ca tată al copilului soțul și nu tatăl lui real?”; ”Cum să apar eu ca tată în acte, dacă nu mai am nicio treabă cu soția și am rămas căsătoriți doar formal”?; ”Eu sunt tatăl copilului, cum să fie trecut alt tată pe certificatul de naștere”? ”De ce avem nevoie de cerere de chemare în judecată ca să clarificăm filiația copilului față de tată?”
Acțiunea în instanță este singura modalitate de a remedia situația, fiind aplicabilă instituția tăgadei de paternitate, așa cum arată art. 414 alin. 2) din Codul civil: ”Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.”
Tăgada (contestarea) paternității este o acțiune care poate fi introdusă de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic și de copil, pentru a lămuri aspectul că tatăl legal nu este și tatăl natural al copilului în cauză.
Ulterior, după ce este înlăturată paternitatea soțului de către instanță, de la caz la caz, în același dosar poate fi stabilită paternitatea față de tatăl real sau acesta poate recunoaște ulterior copilul prin declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament.
Prezumția de paternitate operează, de asemenea și în cazul copilului născut în afara căsătoriei, situație în care ”Paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii” (art. 426 alin.1 Cod civil).
Această prezumție este înlăturată dacă pretinsul tată probează că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil (art. 426 alin. 2 Cod civil).