Una dintre marile întrebări în cazul unui divorț cu minor este unde va locui acesta după separarea părinților.
Dacă părinții nu au locuit împreună, locuinţa copilului minor va fi stabilită la părintele cu care stă în mod statornic, dar problema apare atunci când părinții au conviețuit, iar despărțirea lor presupune domicilii diferite.
În cea mai fericită împrejurare, părinții stabilesc de comun acord unde va locui cel mic pe viitor, dar, în caz de neînțelegere, este o decizie pe care va trebui să o ia instanța, luând în considerare, așa cum prevăd articolele 400 și 496 din Codul civil, coroborate, mai mulți factori.
Sunt foarte importante concluziile raportului de anchetă psihosocială ce arată care sunt condițiile de ordin material, social, moral, precum și posibilitățile de îndeplinire a nevoilor minorului. Ancheta este efectuată de Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei de la adresa respectivă.
De asemenea, în vederea stabilirii locuinței minorului, nu sunt ascultați doar părinții, ci și copilul care a împlinit 10 ani și poate să își exprime opțiunea cu privire la domiciliul cărui părinte ar vrea să locuiască după divorț.
În situația în care minorul nu a împlinit 10 ani și ambii părinți solicită instanței ca locuința să fie stabilită la domiciliul fiecăruia dintre ei, iar ancheta psihosocială arată că, atât mama, cât și tatăl îi pot asigura copilului condiții de trai adecvate, atunci instanța va trebui să decidă, ținând cont de interesul superior al minorului.
Ulterior stabilirii locuinței copilului, se întâmplă să apară necesitatea schimbării acesteia, de exemplu, în ipoteza în care părintele la care stă își mută domiciliul. Dacă acest lucru afectează exercițiul unor drepturi părinteşti, modificarea poate avea loc numai cu acordul prealabil al celuilalt părinte. În caz de neînțelegere între părți, hotărârea cu privire la schimbarea locuinței minorului o va lua instanța, în conformitate cu prevederile art. 497 din Codul civil, ținând seama de ancheta psihosocială, ascultându-i pe părinți și pe minorul care a împlinit 10 ani.
Destul de rar și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa îi poate stabili locuinţa la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire.